În aceste zile de februarie ȋn care gândul ne zboarǎ uneori la dragoste, la gingǎșie, la iubire, este imposibil sǎ nu ne amintim de o poveste de dragoste foarte cunoscutǎ și apreciată mult mai mult dupa moartea creatorului ei, ȋntrucât impactul pe care opera shakesperianǎ „Romeo si Julieta” l-a lǎsat ȋn urma sa este unul colosal. Dragostea dintre protagoniștii, Romeo Montague si Juliet Capulet este cunoscutǎ in toatǎ lumea ca fiind o odǎ a iubirii supreme, o sursǎ de inspiraţie, dar și o lecţie de viata. Deși, dramaturgul englez William Shakespeare ilustreaza o poveste de dragoste fictivǎ, pe care o plaseazǎ ȋn Verona secolului al XVI-lea, astǎzi, aşezarea este aleasă ca destinaţie de vacanţă de foarte mulţi turişti din diferite colţuri ale lumii, iar anumite clǎdiri sunt considerate a fi locuinţe ale personajelor din operǎ. Astfel, ȋndragostiţi din toata lumea viziteazǎ balconul ȋndragostitei Juliet, „Casa di Julietta” . Chiar si dupǎ mai bine de 400 de ani Romeo si Julieta este cel mai cunoscut si ȋndrǎgit cuplu.
Cititor sau spectator, trǎiești cu emoţie destinul personajelor și ai mereu o speranţa, oricât de micǎ cǎ se va termina cu bine si cǎ iubirea va ȋnvinge toate obstacolele, ȋnsa Shakespeare nu este cunoscut pentru finaluri fericite, din contrǎ, el ilustreaza cel mai bine caracteristicile tragediei romantice.
Capodoperǎ a literaturii universale, tragedia în cinci acte „Romeo si Julieta” este plasată în Verona evului mediu unde familii bogate precum Montague şi Capulet trǎiesc ȋn urǎ și ȋn conflict. Este foarte interesant de urmǎrit cum ȋn ciuda acestei dușmǎnii, Romeo Montague și Juliet Capulet, copii ai familiilor rivale, se intâlnesc ȋntâmplǎtor la un bal mascat, se ȋndragostesc și se cǎsatoresc ȋn secret, ȋnsǎ iubirea lor nu va fi una ȋmplinitǎ pe pǎmânt, ȋntrucat mai multe intâmplǎri, coincidenţe, confuzii si neconcordanţe, duc la sinuciderea protagoniștilor. Sfârșitul operei duce la impǎcarea celor doua familii. Dragostea celor doi adolescenţi este cel mai bun exemplu de puritate si inocenţǎ descrisǎ ȋntr-un stil shakesperian eroic, pasional, dar și poetic cu ajutorul metaforelor, personificǎrilor, descrierilor, dar și a ironiei verbale și de situatie.
Stilul shakesperian ȋși are originea în perioada Renașterii, ȋn care Shakespeare se face remarcat ilustrând teme semnificative precum trǎdare, violențǎ, lǎcomie , destin si nu ȋn ultimul rand dragoste. Este de remarcat faptul ca acesta a trǎit ȋn timpul domniei reginei Elisabeta I, epocǎ cunoscutǎ ca fiind foarte ȋnfloritoare din punct de vedere cultural si artistic. Astfel, teatrul, poezia si pictura devin principala formǎ de divertisment a oamenilor de rand.
“Nu pot cunoaște adevărata dragoste, decât depășind-o” declarǎ scriitorul român Mircea Eliade. Astfel, dragostea dintre cei doi tineri, Juliet Capulet si Romeo Montague transcede dincolo de viațǎ. Destinul ȋndragostiților reprezintǎ cel mai semnificativ simbol al iubirii și este un reper spre care ne ȋndreptǎm tot mereu gândul, speranța și asteptǎrile ȋncǎ din cele mai vechi timpuri. Frumos ar fi sa ne inspirǎm din inocența, curajul si puritatea inspirata de personajele Romeo si Julieta și sǎ ȋncercǎm sǎ iubim mai mult, sa fim mai sinceri cu noi ȋnșine, mai recunoscǎtori, sǎ ne bucurǎm mai mult de viațǎ, de iubire, de șansele de care dispunem și sǎ nu ne pierdem identitatea ȋntr-o lume a conflictelor și a urii.
Autor: Prof. Yasemin AIVAZ