Cultura şi tradiţia cafelei turceşti au fost înscrise în anul 2013 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, care au fost considerate un simbol de ospitalitate, prietenie şi rafinament, accesibil tuturor păturilor sociale.
De atunci, această minunată băutură, având o tradiţie de peste cinci sute de ani, este sărbătorită la 5 decembrie, de Ziua mondială a cafelei turceşti.
Cafeaua turcească are tehnici speciale de preparare cu o bogată cultură tradiţională. Boabele de cafea proaspăt prăjite sunt măcinate până ajung o pulbere fină; apoi cafeaua măcinată, apa rece şi zahărul se adaugă într-un ibric sau într-un vas de cafea şi se prepară încet pe sobă, pentru a se produce o spumă la volumul dorit, notează site-ul UNESCO.
Cafeaua este servită în ceşti mici, însoţită de un pahar cu apă. Zahărul se adaugă în timpul preparării, nu după. Nu se pune niciodată frişcă sau lapte. În funcţie de diferitele tradiţii şi zone, pot fi adăugate unele condimente (opţionale), cum ar fi cardamomul. Cafeaua preparată în acest mod capătă o consistenţă densă şi necesită câteva minute de decantare, pentru a permite sedimentarea pe fundul ceştii, a aşa-numitului zaţ de cafea.
Cafeaua este băută în principal în cafenele, unde oamenii se întâlnesc pentru a face conversaţie, a schimba informaţii şi a citi.
Tradiţia în sine este un simbol al ospitalităţii, prieteniei, rafinamentului şi divertismentului care a pătruns în toate categoriile sociale. O invitaţie la o cafea între prieteni oferă o oportunitate de discuţii intime şi de împărtăşire a preocupărilor zilnice.
Cafeaua turcească joacă, de asemenea, un rol important în ocazii sociale, cum ar fi ceremoniile de logodnă şi diferite sărbători; cunoştinţele şi ritualurile sale sunt transmise informal de către membrii familiei prin observaţie şi participare. Încă din perioada Imperiului Otoman, cafeaua era preparată la ibric şi apoi servită împreună cu zaţul pe care îl lasă. O veche zicală spune că o cafea turcească servită astfel nu se uita 40 de ani.