Situaţia balanţei comerciale a bunurilor agroalimentare reflectă, în primul rând, factori structurali, legaţi atât de productivitatea agriculturii, cât şi de capacitatea redusă a industriei agroalimentare de a asigura oferta necesară de astfel de bunuri, potrivit unui articol postat pe blogul Opinii BNR.
„Începând cu anul 2015, soldul contului curent al României s-a deteriorat gradual de la valori aproape nule în 2014 (deficit de 0,2 miliarde de euro) la un deficit de circa 11 miliarde de euro la finele anului 2020. Anul 2020, aflat sub spectrul evoluţiilor adverse asociate crizei pandemice, nu a făcut excepţie, aducând o nouă contribuţie la adâncirea dezechilibrului extern. Cauzele amplificării acestuia de-a lungul anilor sunt multiple şi, de multe ori, interconectate, însă vulnerabilităţile induse de comerţul cu produse agroalimentare nu trebuie ignorate, acestea căpătând proporţii şi având chiar un posibil caracter sistemic. În actuala conjunctură, pandemia COVID-19 a readus în prim plan comerţul internaţional cu produse agroalimentare, pe fondul creşterii cererii populaţiei pentru bunurile de bază. Contribuţia de faţă reflectă unele concluzii (actualizate) ale analizei Grupului de lucru CNSM privind diminuarea vulnerabilităţilor provenind din creşterea deficitului balanţei comerciale cu produse agroalimentare”, se spune în articolul semnat de Cristina Anghelescu şi David Ortan.
Conform articolului, în perioada 2010-2012, atât deficitul contului curent, cât şi cel al balanţei comerciale s-au menţinut relativ stabile în contextul consolidării fiscale, susţinută de programe de asistenţă financiară convenite cu instituţiile internaţionale (UE, FMI şi Banca Mondială).
O ajustare pronunţată a acestora s-a produs în 2013, urmând ca în 2014 deficitul de cont curent să se plaseze la valori apropiate de cele nule. Începând cu anul 2015 însă, tendinţa de închidere a deficitului de cont curent s-a inversat, inclusiv ca urmare a accentuării deficitului bugetar. În 2020, deficitul de cont curent şi-a continuat ascensiunea. Sub incidenţa unui cumul de factori precum limitarea activităţii economice, restricţii de mobilitate ce au condus inclusiv la dificultăţi în ciclul de aprovizionare, contracţia exporturilor a fost de mai mare amploare decât cea din cazul importurilor.
Autorii menţionează că evoluţia soldului contului curent în general şi a balanţei comerciale în particular a fost imprimată de un cumul de factori, de la capacitatea internă redusă de a produce bunuri în România, la creşterea robustă a cererii interne pe fondul unui ciclu economic favorabil. La toate acestea se adaugă efectele unor politici fiscale şi de venituri stimulative, marcate de numeroşi stimuli fiscali şi salariali care au condus la o augmentare a venitului disponibil al gospodăriilor populaţiei. În acelaşi timp, creşterile succesive ale salariului minim sunt evaluate a fi avut un impact advers asupra exporturilor de bunuri de valoare adăugată scăzută pe fondul conturării unor pierderi de competitivitate prin preţ. Pe acest fond, creşterea aportului bunurilor de consum la deteriorarea deficitului de cont curent, cu precădere începând din 2017, a fost asociată atât deficienţelor structurale, cronicizate de-a lungul timpului, cât şi acomodării într-o măsură sporită a excesului de cerere agregată din economie pe seama importurilor.
„Deşi, în mod incontestabil, bunurile de consum au contribuit la deteriorarea balanţei bunurilor totale, este de remarcat şi plasarea deficitului bunurilor intermediare la valori ridicate. Şi în cazul acestora se constată o deteriorare a soldului, de mai mică amploare însă comparativ cu cea înregistrată la nivelul celor de consum. Aceste evoluţii sunt parţial contrabalansate de surplusul asociat sectorului auto-moto şi al altor bunuri. În cadrul bunurilor de consum, o sursă importantă a deficitului comercial a reprezentat-o comerţul cu produse agroalimentare”, se spune în articol.
Prin urmare, situaţia dinamicii balanţelor comerciale în cazul bunurilor agroalimentare se aliniază celei generale a contului curent şi a balanţei bunurilor. Astfel, balanţa bunurilor agroalimentare a fost în zona de deficit pe tot intervalul analizat, manifestându-se deteriorări importante şi continue începând cu anul 2015, an în care cota TVA la alimente a fost redusă de la 24% la 9%, ulterior fiind implementate şi alte măsuri fiscale şi de venituri stimulative.
Deficitul pe această categorie de bunuri a înregistrat valoarea de 0,13 miliarde de euro în 2013, deschizându-se apoi până la 1,8 miliarde de euro în 2019. Această evoluţie este atribuită inclusiv dificultăţilor de ordin structural cu care se confruntă agricultura şi industria alimentară locală în acoperirea cererii în creştere pentru astfel de produse.Recent, criza pandemică, prin reorientarea consumului spre bunuri de bază, şi anul agricol slab pentru cultura de cereale, au accentuat dezechilibrul balanţei bunurilor agroalimentare, acesta atingând un deficit de 2,7 miliarde de euro (noiembrie 2020, valoare cumulată pe 12 luni).