Aylin Asan: Care a fost parcursul relaţiei dintre România şi Turcia în cadrul Parteneriatului strategic în cei 10 ani de la semnarea acestuia?
Iulian Chifu: Gândirea privind Parteneriatul Strategic cu Turcia este ceva mai veche şi intră într-o strategie integrată. O strategie care viza pe de o parte, Parteneriatul Strategic cu România, în al doilea rând, Parteneriatul Strategic cu Turcia, Trilaterala România-Turcia-Polonia şi de asemenea în partea de nord un Parteneriat Strategic cu Suedia care nu s-a mai concretizat, şi o Trilaterală Polonia-Suedia-România. De fapt, vedem o gândire mai amplă, care viza relaţia cu estul şi dacă vreţi coloana vertebrală a flancului estic cu NATO, al Uniunii Europene în raport cu ce se întâmplă în Răsărit. Pe relaţia bilaterală cu Turcia, în urmă cu 10 ani, am încheiat acest Parteneriat Strategic, la acea vreme Preşedinte era Abdullah Gül cu domnia sa a fost încheiat acest acord, Preşedintele Traian Băsescu şi Abdullah Gül. Am fost prezent în calitate oficială, la acea vreme, dincolo de cel care a gândit Parteneriatul Strategic şi am fost şi la încheierea lui. În 2014, la cea de a doua vizită a Preşedintelui Traian Băsescu în Turcia, a fost lansat Parteneriatul Strategic în a doua variantă trilaterală cu Polonia, pentru că noi aveam deja discuţia făcută încă de la prima reuniune, din decembrie 2011, în legătură cu această trilaterală. Iar Parteneriatul Strategic de principiu vizează toate cele 3 dimensiuni: o dimensiune securitară, de apărare care conţine toată componenta de hard security, o componentă de energie, economie, comerţ şi o componentă people to people, o componentă soft, de relaţii interumane, cu schimburi pe line academică, cercetare comună think thankuri dar şi partea de turism, people to people. Aşa a fost gândit Parteneriatul Strategic cu Republica Turcia, a fost un Parteneriat Strategic natural pentru că pe de o parte relaţia cu Turcia era de aşa natură, pe de altă parte investiţiile Turciei în România se vedeau deja la o dimeniune care generase deja nevoie şi dorinţă de Parteneriat Strategic, iar pe de altă parte, exista regiunea extinsă a Mării Negre, unde sunt două soluţii ori o variantă de relaţie strategică cu Rusia ori una cu Turcia. La acea vreme, România fiind membră NATO, ŞI Bulgaria la fel, soluţia a fost evidentă, un Parteneriat Strategic cu Turcia întărit, care se menţine şi astăzi în ciuda schimbărilor de peste vremuri şi abordărilor distincte, elementele şi miezul de interes se menţin pe regiunea extinsă a Mării Negre.
Aylin Asan: Cum apreciaţi ultima vizită a ministrului de externe turc, Mevlüt Çavusoğlu, în România?
Iulian Chifu: Ministrul de externe Mevlüt Çavusoğlu a fost prezent într-un context foarte larg. Pe de o parte, am celebrat 10 ani de Parteneriat Strategic şi am avut ocazia ca Centrul de prevenire a conflictelor, centru pe care îl prezidez, să găzduiască această celebrare cu cei doi miniştri de externe cu o participare foarte solidă la nivel oficial şi la nivel de think thankuri, astfel încât, am putut acoperi toată bogăţia cooperării şi la nivelul bilateral direct şi la nivelul NATO şi la nivelul relaţiei în contextul Uniunii Europene , pe de altă parte acest lucru s-a derulat în marja Trilateralei, România-Turcia- Polonia, la Bucureşti, la nivel de miniştri de externe la care au fost invitaţi şi miniştri de externe ai Ucrainei şi Georgiei. Un pas important, probabil că Republica Moldova ar fi fost natural să participe, dar după cum ştiţi, Republica Moldova are stipulat în Constituţie o prevedere care vorbeşte despre neutralitate constituţională, motiv pentru care nu participă la reuniuni care au incidenţă cu zona securitară, zona NATO. De aceea, formatul a fost acesta 3 plus 2, foarte important şi pentru statele aspirante la Uniunea Europeană. A avut loc la puţin timp după ce la Bucureşti s-a desfăşurat B9, reuniunea B9 este vorba de statele din flancul estic al NATO, membre NATO împreună cu preşedintele SUA şi cu secretarul general NATO pentru a împărtăşi punctele de vedere comune în legătură cu ameninţările din această zonă a Europei. Această întâlnire şi cea a Trilateralei, Turcia nefiind parte a B9 acestea vin să pregătescă agenda pentru summitul NATO care avea să aibă loc, în luna iunie la Bruxelles. De fapt, aici este gândirea strategică, formula instituţionalizată de a aduce în comun, în dezbatere punctele de vedere ale tuturor, mai întâi state NATO, Turcia, în al doilea rând flancul estic, în al treilea rând, statele care fac parte din regiune. Aşa este gândită şi astfel trebuie înţeleasă celebrarea a 10 ani de Parteneriat Strategic dintre România şi Turcia.
Aylin Asan: Care sunt cei mai importanţi piloni care stau la baza acordului Parteneriatului Strategic dintre România şi Turcia?
Iulian Chifu: Avem o cooperare pe dimensiune de apărare şi securitate.Turcia este prezentă la toate exerciţiile pe care le efectuează NATO în România, în regiunea extinsă a Mării Negre. Turcia este unul dintre puţinele state care face aceste exerciţii cu muniţie de război, care execută trageri. Am avut imagini spectaculoase chiar dacă nu neapărat reclamă o vizibilitate pe care alţi participanţi o au. De exemplu, când vin în Portul Constanţa după un astfel de exerciţiu militar există o zi a Porţilor deschise, în care fregate, nave, crucişătoare, distrugătoare americane, franceze, olandeze participă la aceste zile ale porţilor deschise şi marcând prezenţa, reprezentarea turcă este puţin mai rezervată, dar este întotdeauna prezentă în acţiunile pe care le realizăm. De asemenea, Turcia este prezentă în România pe teren în toate aceste comandamente de integrare regională a Alianţei Nord-Atlantice şi nu trebuie uitat punctul esenţial pe această dimensiune, care este faptul că scutul anti-rachetă care este amplasat la Deveselu are la paritate un radar care este amplasat în Turcia. Turcia şi România sunt legate şi de această componentă care face parte din sistemul global de apărare a NATO, pus la dispoziţia NATO de către statele gazdă şi de SUA care au venit cu echipamentul de tip SM3. De aemenea, pe această dimensiune avem cooperări multiple, avem o prezenţă românească pe teritoriul turc, în diferitele comandamente, Izmir, Istanbul şi o cooperare foarte bună, inclusiv la nivelul Aliat, cu diferenţele de rigoare cu nuanţele pe care fiecare stat le are apărându-şi propriile interese. Fireşte, nu suntem acelaşi stat, dar înţelegerea este bună şi acest lucru este cel mai important.
*****
-Stratejik Ortaklığının imzalandığı süreçte, 10 yıldır Türkiye-Romanya arasındaki ilişki ne şekilde gelişti?
-Türkiye ile Stratejik Ortaklık fikri faha eski ve entegre bir strateji kapsamındadır. Sözkonusu strateji bir yandan Romanya ile Stratejik Ortaklığı, öten yandan da Türkiye ile Stratejik Ortaklığı hedefliyordu. Romanya-Türkiye-Polonya Üçlüsü ve Kuzey bölgede İsveç ile Stratejik Ortaklık gerçekleşmedi, bir de Polonya-İsveç-Romanya Üçlüsü. Aslında Doğunun ve isterseniz NATO’nun Doğu cephesinin omuriliği ile, Avrupa Birliği’nin Doğu’da meydana gelen olaylarla olan ilişkisine ilişkin daha geniş bir görüşümüz var, Türkiye ile olan ikili ilişki çerçevesinde 10 yıl önce Stratejik Ortaklık ANlaşması imzalandı; o dönemde Türkiye’nin Cumhurbaşkanı Abdullah Gül idi ve anlaşma kendisi ile imzalandı, Cumhurbaşkanımız Traian Băsescu ve Abdullah Gül. O dönemde resmi sıfatla katıldım, Stratejik Ortaklığı hazırlayan biri olarak, anlaşmanın imza törenine de katıldım. Cumhurbaşkanı Traian Băsescu’nun Türkiye’ye yaptığı ikinci ziyarette, 2014 yılında, Stratejik Ortaklık ikinci variyantıyla, Polonya ile üçlü şekilde başlatıldı çünkü biz Aralık 2011’de yapılan ilk görüşmeden itibaren üçlü konusunu görüşmüştük. Ve prensip olarak Stratejik Ortaklık üç boyutu da kapsıyor: hard security unsurunun tamamını pasayan güvenlik ve savunma boyutu, enerji, ekonomi ve ticaret boyutu ve insanlar arası, akademik değişimler, ortak araştırmalar, think-tank ve turizm alanlarını kapsayan “people to people” soft boyutu. Türkiye Cumhuriyeti ile yapılan Stratejik Ortaklık bu şekilde düşünüldü, doğal bir Stratejik Ortaklık oldu çünkü bir yandan Türkiye olan ilişkimiz doğaldı, öte yandan da Türkiye’nin Romanya’daki yatırım boyutu Stratejik Ortaklığı gerektiren düzeye gelmişti, ayrıca ya Rusya ile stratejik ortaklık ya da Türkiye ile stratejik ortaklık şeklinde sadece iki çözümü olan, genişletilmiş Karadeniz bölgesi vardı. O dönemde, Romanya’nın da Bulgaristan’ın da NATO üyesi olmaları nedeniyle çözüm belliydi: zaman içerisindeki değişikliklere ve farklı yaklaşımlara rağmen, ilgi odağı olan unsurlar genişletilmiş Karadeniz bölgesi üzerinde olan, Türkiye ile güçlendirilmiş bir Stratejik Ortaklık.
-Türkiye Cumhuriyeti Dışişleri Bakanı Mevlüt Çavuşloğlu’nun Romanya’ya yaptığı son ziyareti nasıl değerlendiriyorsunuz?
-Dışişleri Bakanı Mevlüt Çavusoğlu çok geniş kapsamlı bir çerçevede katıldı. Bir yandan Stratejik Ortaklığının 10.yılını kutladık ve Başkanı olduğum Kriz Önleme Merkezi, iki dışişleri bakanının katılımı ve think-tank düzeyinde güçlü şekilde temsil edilen bu kutlamaya evsahipliği yaptı, böylece zengin işbirliğinin tüm boyutlarını hem doğrudan ikili düzeyde, hem NATO düzeyinde hem de Avrupa birliği kapsamında olan ilişki açısından ele aldık, öte yandan Bükreş’te Romanya-Türkiye-Polonya Üçlü Zirvesi Dışişleri Bakanları düzeyinde yapıldı, Ukrayna ve Gürcistan Dışişleri Bakanları da davet edildiler. Önemli bir adım, belki de Moldova’nın katılması normal olurdu ancak bildiğiniz gibi Moldova Anayasasında anayasal tarafsızlık hükmü var ve bu nedenle güvenlik bölgesi, NATO bölgesi ile ilgili toplantılara katılmıyor. Bu nedenle toplantının formatı böyle, 3 artı 2 oldu, Avrupa Birliği üyeliğine aday olan ülkeler için de çok önemli. Bükreş’te B9 Toplantısı yapıldıktan kısa süre sonra düzenlendi, B9 NATO’nun Doğu cephesinde bulunan, NATO üyesi ülkelerle ilgili, ABD Başkanı ve NATO Genel Sekreteri ile birlikte Avrupa’nın bu bölgesindeki tehditler konusunda ortak görüşler paylaşıldı. Bu toplantı ve üçlü zirve, Türkiye B9 üyesi olmadığı için, Haziran ayında Brüksel’de yapılacak NATO zirvesinin gündem maddelerini belirleyecektir. Aslında stratejik düşünme budur, herkesin, öncelikle NATO üyesi ülkelerinin, Türkiye’nin, sonra Doğu cephesinin, üçüncü olarak da bölgedeki ülkelerinin bakış açısını ortak müzakereye getirecek kurumsal çözümü bulmaktır. Romanya ve Türkiye arasındaki Stratejik Ortaklığın 10. Yıldönümünun kutlanması bu şekilde düşünüldü ve bu şekilde anlaşılmalıdır.
-Türkiye ve Romanya arasındaki Stratejik Ortaklığının timeline duran en önemli sutünler hangileridir?
-Savunma ve güvenlik boyutlarında işbirliğimiz var. Türkiye NATO’nun Romanya’da, genişletilmiş Karadeniz bölgesinde icra ettiği bütün tatbikatlara katılıyor. Türkiye atış eğitimlerinde gerçek mühimmat kullanan, atış yapan az ülkelerden biridir. Diğer katılımcılar kadar görünür olmamasına ragmen, mühteşem görüntülerimiz oldu. Örneğin bu tür askeri tatbikatlar sonrasında Köstence Limanını ziyaret ettiklerinde gemiler halka açılıyorlar. ABD, Fransız, Hollanda fırkateynleri, gemileri, kruvazörleri, muhripleri halka açılıp ve varlık gösterirken, Türkiyenin katılımı o kadar görünür olmasa da, düzenlediğimiz bütün etkiniklere katılım sağlanıyor. Aynı çerçevede Türkiye, NATO’nun Romanya’daki tüm bölgesel entegrasyon komutanlıklarında temsil ediliyor ve bu konu ile ilgili önemli bir hususu unutmamak lazım: Deveselu’da bulunan füze savunma kalkanı Türkiye’de bulunan bir radara bağlıdır. Türkiye ve Romanya NATO’nun küresel savunma sisteminin unsuru olan, evsahibi ülkeler tarafından NATO’ya tahsis edilen ve ABD’nin SM3 tipi ekipmanlarla katıldığı bu parçaya bağlıdırlar. Aynı bağlamda bu boyutta birçok işbirliğimiz var, Türkiye’de bulunan birçok karargahta, İzmir’de İstanbul’da temsil ediliyoruz, İttifak düzeyinde de her devletin yaptığı gibi, kendi çıkarlarımız doğrultusunda güzel bir işbirliğimiz var. Tabii ki aynı devlet değiliz ancak çok iyi anlaşıyoruz, en önemlisi de bu.